| Posted on May 22, 2011 at 11:47 AM |
comments (0)
|

În colbul greu şi vântul surd ce bate dinspre munte
Tu vii purtând, prin negru fum, tristeţile mărunte,
Căci vântul fruntea ţi-a brăzdat şi tâmplele cărunte,
Iar numai tu ştii dorul tău în nopţile tăcute.
Tu eşti oşteanul cel ce-a scris cu fier pe fier în luptă,
Tu eşti poetul carelor ce-n salve te salută,
Sufletul greu, ochiul amar şi cu inima frântă,
Un zâmbet hoţ pe chipul trist doar când şenila cântă.
Când flăcări ies din tunul cald şi colb răsare-n zare,
Când munţi de fier înghit pământ, urlând în cor motoare,
Atunci tu ştii, viteaz tanchist, că rostul tău sub soare
Este să-ngropi, sub clipe dulci, zile şi nopţi amare !
